,,Iată că te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai greșești,ca să nu-ți fie ție mai rău”, înțelegem că păcatul a fost cauza bolii slăbănogului.
După ce Mântuitorul a vindecat pe slăbănogul de la scăldătoarea Vitezda, s-a întâlnit din nou cu el și i-a zis: ,,Iată că te-ai făcut sănătos, de acum să nu mai greșești,ca să nu-ți fie ție mai rău”, înțelegem că păcatul a fost cauza bolii slăbănogului. Cu treizeci și opt de ani de suferință și-a plătit el păcatul, care, se poate să nu fi avut o durată mai lungă de câteva clipe. Nu numai păcatul, dar și o mică nebăgare de seamă, o vină ușoară sau o greșeală, se răscumpară cu timp îndelungat de durere, care uneori ține ani întregi, alteori sfârșește mai repede, sau mai târziu cu moartea.
Mare dar este sănătatea, dar păstrarea ei este în sarcina noastra a fiecăruia. Când suntem sănătoși, nici nu ne dăm seama cât este ea de scumpă și câtă deosebire este între omul sănătos și cel bolnav. Sunt oameni care cheltuiesc averi întregi ca să-și asigure sau să-și redobândească sănătatea pierdută, dar nici un om nu o prețuiește cât ar trebui, atunci când o are. Numai cine a fost bolnav, mai multă vreme la pat, sau a vizitat pe cineva bolnav la spital sau azil, își poate da seama ce mare avuție este sănătatea.
O persoană se plângea mereu de sărăcie. Auzind aceasta, duhovnicul său îi zice: Nu cred că ești atît de sărac după cum te plângi! A două mâini cu care poți lucra! Ai! Pentru ce sumă le-ai vinde? Dar ochii, dar picioarele, sau celelalte parți ale trupului? Nu aș face gestul acesta nici pentru toți banii din lume! Vezi așadar cât de avut ești! Ai sănătate sufletescă și trupască, ești bogat mai mult decât crezi! Nici o bogăție nu este mai presus de sănătatea trupească. Este mai bine să fii sărac, dar sănătos, decât bogat in aur și împovărat de suferințe!
Religia creștină pune foarte mare preț pe sănătatea sufletească și trupească a oamenilor. Cel mai mare doctor al omenirii este Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Fiul lui Dumnezeu a venit în lume să ne aducă mila Tatălui ceresc și să vindece toată boala și toată neputința în popor, să izbăvească oamenii de pricina durerilor, care sunt păcatele, să întemeieze Biserica, cel mai sigur spital de mântuire și să rânduiască cele mai bune leacuri tămăduitoare, care sunt sfintele taine. Hristos este dea pururea doctorul sufletelor și a trupurilor noastre.
Sfinții apostoli tămăduiau pe cei bolnavi și scoteau duhurile necurate din oameni. Diaconii, la fel aveau misiunea de a vizita pe cei bolnavi și să se îngrijească de văduve.
Morala creștină, plină de învățături și precepte care previn bolile trupești și sufletești, are un capitol deosebit despre datoriile omului față de trup, nu numai față de suflet, pentru a-l feri de poftele rele și de patimile aducătoare de boală, nefericire și moarte. După credința creștină, trupul este chemat la înviere și nemurire, ca împreună cu sufletul să se bucure de viața și fericirea veșnică.
Pentru sănătatea oamenilor bolnavi, Biserica a rânduit rugăciuni și slujbe deosebite: spovedanie, impărtășanie sf. maslu.A întemeiat cele dintâi bolnițe și spitale. Astfel începe asistența socială și filantropia creștină. Când nu erau doctori, preoții erau doctorii sufletești și trupești ai oamenilor.
Între faptele îndurării trupești, cerceterea și îngrijirea bolnavilor este una din cele mai însemnate datorii ale creștinilor.Scriptura și Biserica ne îndeamnă să mergem mai degrabă la casa unde este durere decât la casa cu bucurie.
Tot în vederea sănătății este așezată căsătoria și sunt oprite înrudirile,sunt rânduite posturile, poruncile, recomandările, înfrânările și sfințirea caselor.
Nu lipsește în creștinism nici îndemnul de a cinsti pe doctori, căci și pe ei i-a făcut Dumnezeu. Acei dintre doctorii creștini, care au dus o viață sfântă au fost trecuți în rândurile sfinților, îi pomenim ca,, doctori fără de arginți,, și sunt model pentru toți doctorii. Avem așadar modele și îndemnuri morale pentru a ne îngriji creștinește de sănătate. Morala este cea dintâi igienă. Viața morală asigură cea mai bună sănătate! Un bun creștin trebuie să știe că trupul lui este biserica (templul) Duhului Sfânt, care se cuvine să fie ,,sfântă și fără prihană”(Efeseni).
Sănătatea este un dar ales și una dintre condițiile fericirii. Trupul cel mai sănătos și mai viguros se poate ruina când se lasă robit de patimi. În schimb, un suflet curat și bun păstrează trupul frumos și sănătos.
Păstrarea sănătății este și trebuie să rămână una dintre datoriile noastre de buni creștini, așa după cum ne dă și biserica îndemnul, când la toate slujbele se roagă pentru sănătatea și mântuirea noastră!
Vrei să fii sănătos?... Să nu mai păcătuiești! Amin!
Preot Ioan Ștefanache
