Satul Uricani aparţine comunei Miroslava, jud. Iaşi, fiind situat la 4 km de centrul comunei, de 8 km de oraşul Iaşi şi de 3km de DE 585 Iaşi – Tg. Frumos. Uricanii, atestat documentar la 1456 a aparţinut ca sat şi moşie protopopului Iaşului Ioil, apoi domnitorului Moldovei Miron Barnovschi, fiind donat Mănăstirii Solca, jud. Suceava, la 25 iunie 1623. Se pare, însă, că satul nu a ajuns în proprietatea călugărilor solcani şi la 5 februarie 1626, satul şi moşia au fost donate Mănăstirii Sf. Sava din Iaşi, după care au fost, pe rând, proprietatea familiilor princiare sau boiereşti Ghica, Sturdza, Cantacuzino, Palade.
După anul 1833, satul Uricani a aparţinut de Ţinutul Cârligătura, cu reşedinţa la Tg. Frumos, iar după al Doilea Război Mondial, satul a aparţinut de raionul Iaşi, apoi de oraşul Iaşi, din fosta regiune Iaşi, iar din 1968 şi până în prezent de comuna Miroslava, jud. Iaşi.
Într-un important document „Bibliografia localităţilor şi monumentelor feudale din România” se menţionează ca şi an al construirii Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” Uricani 1745, biserica fiind construită din bârne de lemn şi lut. Tot în acest document găsim menţiunea că Biserica Adormirea Uricani era filie a Parohiei Voroveşti, realitate ce a durat până în anul 1993 când cele două biserici au fost separate şi a luat fiinţă Parohia Uricani, de sine stătătoare din punct de vedere juridic.
